20 години печелим заедно
Formatorii de piata (Market Makers)
Dealerii valutari din camerele de dealing ale bancilor comerciale si de investitii coteaza rate de schimb pe piata interbancara, adica, intre banci. Acestia coteaza preturi la care sunt pregatiti sa cumpere sau sa vanda valute si ca atare sa formeze piata. Activitatea dealerilor forex poate fi speculativa in sensul ca pot incerca sa obtina profit prin anticiparea miscarilor ratelor de schimb. O alta parte a activitatii lor consta in cotatii de preturi interne si externe. Intern inseamna cotatii de pret pentru alte birouri de dealing din camerele de dealing, de exemplu, catre biroul de valuta options, biroul pentru ratele dobanzii pentru derivative, biroul pentru forex forwards, biroul pentru pietele valutare si biroul de tranzactii de proprietate. Extern inseamna sa coteze preturi pentru baza lor de clienti, de exemplu, corporatii internationale sau fonduri de management. In ultimii ani, consolidarea industriei bancare a dus la o contractare a formatorilor de piata activi. Studiul BIS 2001 arata ca in Marea Britanie 17 banci au captat 75% din activitatea pietei in 2001, comparativ cu 24 de banci in 1998 si 20 de banci in 1995. In SUA datele arata ca 75% din tranzactiile FX au fost incheiate de numai 13 banci in 2001, comparativ cu 20 de banci in 1998 si 1995.
Brokeri
Brokerii nu coteaza propriile rate de schimb, acestia nu sunt formatori de piata. Mai degraba, acestia actioneaza ca intermediari intre formatorii de piata si evidentiaza cele mai bune preturi, incercand sa gaseasca o corespondenta intre ordinele de vanzare si cele de cumparare. Brokerul nu va dezvalui numele contrapartidei care face cotatia pana cand nu s-a facut un angajament clar din cealalta contrapartida. Brokerul incaseaza un comision, perceput ambelor contrapartide ale tranzactiei. In trecut, brokerii erau foarte utili formatorilor mai mici de piata care in alt mod ar fi fost mai dificil sa obtina un avantaj competitiv pe piata. Cu toate acestea, introducerea brokerajului electronic in ultimii ani, impreuna cu introducerea monedei unice (euro), a scazut semnificativ rolul brokerilor voice.
Autoritatile centrale
Autoritatile centrale sunt bancile, asemeni Bancii Centrale Europene (European Central Bank (ECB)), Banca Federala SUA (US Federal Reserve Bank), Bank of England, Swiss National Bank si Bank of Japan. Autoritatile centrale intra pe piata valutara din diferite motive:
Corporatii internationale
Companiile implicate in tranzactii internationale intra pe piata forex pentru a-si administra fluxul de numerar. Ca rezultat al tranzactiilor internationale, aceste companii se vor expune riscului valutar si vor trebui sa se protejeze fata de miscarile nefavorabile din piata valutara prin hedgeuire de pozitii. De exemplu, companiile japoneze sunt exportatori neti catre SUA si primesc platile in dolari americani. In mod normal, trebuie sa vanda dolarii in schimbul yenilor si se expun, asadar, oricarei slabirii a dolarului fata de yen. Companiile care opereaza la nivel mondial pot de asemenea sa isi repatrieze profiturile in alte monede decat valuta lor de baza. De exemplu, o companie cu sediul in Londra si subsidiare in Europa si America pot dori sa isi aduca profiturile inapoi din euro sau dolari americani in valuta sa de baza, lira sterlina, in scopul intocmirii bilantului. Asadar, aceasta va trebui sa cumpere lire sterline si sa vanda euro sau dolari americani. Unele companii au propriile lor camere de dealing interne si actioneaza in consecinta ca cvasi-banci pe piata; acestea isi vor asuma riscul valutar si se vor implica in tranzactionare si speculatii.
Manageri de fonduri
Managerii de fonduri sunt institutii sau indivizi care administreaza portofolii de investitii fie in cont propriu, fie in numele clientilor sai. Atunci cand investesc pe pietele internationale de valori si obligatiuni, vor dori in mod normal sa transforme o valuta in alta. Fluxul de investitii apare de asemenea din faptul ca managerii de fonduri trec dintr-o economie in alta.
Conturi in marja
Conturile in marja reprezinta persoane fizice cu o valoarea neta ridicata (clienti privati), precum si institutii care se implica in ceea ce se numeste tranzactionare in marja (margin trading). Aceasta le permite sa speculeze cu sume care sunt cu mult mai mari decat capitalul disponibil. Acestia vor trebui sa depuna o garantie (in general cu Trezoreria SUA) la banca intr-un cont blocat. Banca va cadea de acord asupra unui multiplu de marja pe care ambele parti sa il gaseasca acceptabil. De exemplu, multiplul poate sa fie de zece ori. Aceasta inseamna ca investitorul poate sa depuna garantii de 10 mil USD si poate in consecinta sa tranzactioneze pana la 100 mil pe piata forex.